Integrarea euro-atlantică a reprezentat un obiectiv constant al politicii externe românesti, urmărit consecvent de toate guvernele care s-au succedat începând cu 1990.

România a solicitat formal aderarea la NATO în 1993. Un an mai târziu, România devine primul stat care răspunde invitatiei lansate de NATO de a participa la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperării euro-atlantice în materie de securitate, cu rol major în procesul de includere a noi membri în NATO.

În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de actiune în vederea admiterii de noi membri (Membership Action Plan - MAP). In cadrul acestui mecanism, România si-a elaborat propriul Plan national anual de pregătire pentru aderare (PNA), care stabileste obiective, măsuri si termene de realizare în vederea orientării, sustinerii si evaluării eforturilor făcute în pregătirea pentru aderarea la Aliantă.

O contributie importantă la buna pregătire a aderării au avut-o potentarea cooperării interne inter-institutionale, structurată prin intermediul unei Comisii Nationale pentru integrarea României în NATO, si externe, prin colaborarea cu celelalte state candidate la aderare, în cadrul Grupului Vilnius, precum si testarea interoperabilitătii cu aliatii si capacitătii practice de contributie la obiectivele si misiunile NATO, prin participarea consistentă a României la operatiuni în sprijinul păcii sub egida NATO, ONU, OSCE si în lupta împotriva terorismului.

La Summit-ul NATO de la Praga (21-22 noiembrie 2002), pe baza evaluării progreselor înregistrate de statele candidate, sefii de state si de guverne ai tărilor membre ale NATO au decis invitarea României, alături de alte sase state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia –, să înceapă convorbirile de aderare la Alianta Nord-Atlantică.

Experienta ciclurilor succesive ale PNA a permis o mai bună cunoastere, pe de o parte, de către NATO a statelor invitate si a reformelor întreprinse de acestea, precum si, pe de altă parte, a statelor invitate asupra principiilor si modului de lucru proprii Aliantei, ceea ce a făcut posibilă reducerea duratei convorbirilor de aderare dintre invitati si Aliantă la numai două runde.

România, similar celorlalte sase state invitate, a elaborat un calendar pentru finalizarea reformelor necesare facilitării integrării în Aliantă, document aprobat de către Guvern si Presedintele României. Calendarul de reforme a fost trimis Aliantei în anexă la scrisoarea de intentie transmisă secretarului general al NATO de către ministrul afacerilor externe si prin care se confirma interesul, vointa si capacitatea României de a-si asuma obligatiile ce decurg din statutul de membru al Aliantei.

Ambasadorii statelor membre NATO au semnat Protocoalele de aderare la NATO pentru România si celelalte sase state invitate să adere, în cadrul unei ceremonii desfăsurate la Bruxelles la 26 martie 2003. După semnarea Protocoalelor, pentru acomodarea cu modul de lucru al NATO, statele invitate au fost implicate treptat în activitătile Aliantei, prin participarea, ca observatori, la lucrările majoritătii structurilor aliate.

Odată cu semnarea Protocoalelor de aderare, a fost demarat procesul de ratificare a protocoalelor în statele aliate, la finele căruia statele invitate vor putea adera la Tratatul Nord-Atlantic, devenind astfel membri cu drepturi depline ai NATO.

Ca viitor membru al NATO, România se pregăteste să-si asume un rol activ si eficient în promovarea valorilor si obiectivelor Aliantei, atât prin participarea la operatiunile si misiunile Aliantei, cât si în planul initiativelor si evolutiilor conceptuale.

copyright ©2003 The Romanian Embassy in Canada. All rights reserved.