Asezarea geografică

România se află în sud-estul Europei Centrale, în nordul Peninsulei Balcanice, pe Dunărea inferioară, în interiorul si în afara arcului carpatic, fiind limitată de Marea Neagră. Este situată între 43º 37' 07" si  48º 15' 06" latitudine nord si 20º 15' 44" si 29º 41' 24" longitudine est. Paralela de 45º latitudine nord (marcând linia de mijloc între Ecuator si Polul Nord) străbate România la 70 km la nord de capitală, iar meridianul de 25º longitudine est (marcând linia de mijloc între coasta Atlanticului si Muntii Urali) trece la 90 de km vest de Bucuresti. România se află în zona de contact dintre Europa Centrală, Europa de Est si Peninsula Balcanică, la întâlnirea dintre principalele drumuri europene vest-est si nord-sud. Trei elemente au marcat decisiv destinul acestui teritoriu: Muntii Carpati, Dunărea si deschiderea la Marea Neagră. în forma unui arc, Muntii Carpati au determinat pozitionarea celor trei regiuni istorice - spatiul intra-carpatic, cu deschidere către Europa Centrală, zona de la est de munti, cu deschidere către stepele nord-pontice, iar aria din sudul muntilor, înfruntând Peninsula Balcanică. Dunărea (al doilea fluviu al Europei ca mărime), care desparte zona carpatică de lumea balcanică, a reprezentat întotdeauna legătura dintre Europa Centrală si Marea Neagră, a deschis poarta către Marea Mediterană si lumea estică. Prin urmare, România se alătură în aceeasi măsură statelor străbătute de Dunăre, cât si celor cu deschidere la Marea Neagră, teritoriul său constituind o punte între Centrul, Sud-Estul Europei si Orientului Apropiat.

Granitele

Hotarele României însumează în total 3 149,9 km. Două treimi din acestea (2 064,4 km) sunt determinate de Dunăre si de râurile Prut si Tisa sau urmează linia tărmului Mării Negre, în timp ce o treime (1 085,5 km) reprezintă granită terestră. Apele teritoriale române se întind până la 12 mile marine în largul Mării Negre.

Vecinătăti

România se învecinează cu cinci state, cel de-al saselea vecin al acesteia fiind Marea Neagră. La NE si E are granită cu Republica Moldova (681,3 km), la N si E cu Ucraina (649,4 km), la SE cu Marea Neagră (193,5 km), la S cu Bulgaria (631,3 km), la SV cu Iugoslavia (546,4 km) si la V cu Ungaria (448,0 km). Între 1918 si 1991, peste 40% din linia de hotar a separat România de URSS, care la vremea respectivă era cel mai mare stat din Europa si din lume.

Suprafată

Este de 238 391 kmp., comparabilă cu cea a Marii Britanii sau a Republicii Ghana, ceea ce situează România pe locul 80 în lume si pe locul 13 în Europa ca mărime.

România are o formă ovală, întinzându-se pe 735 km de la vest la est si pe 530 km de la nord la sud.

Distributia suprafetei:
Teritoriu arabil (39,2%), păduri (28%), pajisti si fânete (20,5%), vii si livezi (2,3%), clădiri, drumuri si sosele (4,5%), ape si iazuri (3,7%), alte zone (1,8%).

Populatia

Cu o populatie de 22 459 000 de locuitori (1 iulie 1999), comparabilă cu Venezuela si Malaiezia, România este a 43-a tară în lume si a 10-a în Europa. 55% din populatie locuieste în orase si localităti si 45% în zona rurală. Populatia masculină reprezintă 49% si cea feminină 51% din totalul locuitorilor. Cresterea populatiei pe actualul teritoriu al României (în functie de anul efectuării recensământului): 8 600 000 (1859); 12 923 600 (1912); 14 280 729 (1930); 15 872 624 (1948); 17 489 450 (1956); 19 103 163 (1966); 21 559 910 (1977); si 22810035 (1992). În prezent între 8 si 10 milioane de români trăiesc în afara granitelor României.

Densitatea populatiei (1998)
94,2 locuitori/km.p., asemenea Austriei sau Sloveniei; a 74-a tară în lume si a 26-a tară în Europa.

Cifre statistice (1 iulie 1999)
Rata natalitătii 1,05%, rata mortalitătii 1,30%; crestere naturală -0,25%. Cresterea naturală negativă înregistrată începând cu 1992 este rezultatul diminuării populatiei tării. S-au înregistrat 4,6 căsătorii si 1,5 divorturi la 1 000 de locuitori. Speranta de viată este de 66,5 la bărbatii si 73,3 de ani la femei. Structurarea pe vârste este de 0-14 ani (18,7%), 15-59 de ani (62,6%), 60 de ani si mai mult (18,4%).

Structură etnică
Conform recensământului din 1992, 89,4% din totalul populatiei sunt români si 10,6% reprezintă minorităti etnice. S-au înregistrat 1 624 959 unguri (7,1%), 401 087 romi (1,7%), 119 462 germani (0,5%), 65 764 ucrainieni (0,3%), 8 955 evrei (0,04%) etc.

Emigrare
274 979 de cetăteni români au emigrat între 1990 - 1997, dintre care 100 988 au fost de etnie germană. În 1990, imediat după căderea dictaturii lui Ceausescu, 96 929 de persoane au emigrat, în vreme ce în anul 1997 numai 19 945 de persoane au părăsit tara. În aceeasi perioadă (1990 - 1997), 36 380 de persoane au fost repatriate.

Rata de alfabetism 95,3%.

Religia
Conform recensământului din 7 ianuarie 1992, structura religioasă a populatiei României includea 19 802 389 crestini-ortodocsi de rit bizantin (86,8%), 1 161 942 romano-catolici (5%), 802 454 reformati (3,5%), 223 327 greco-catolici (1%), 220 824 penticostali (1%),  109 462 baptisti (0,5%), 77 546 adventisti (0,3%), 76 708 unitarieni (0,3%), 55 928 musulmani (0,2%), 49 963 apartinând Bisericii lui Cristos (0,2%), 39 119 evanghelici de confesiune augustiniană (0,2%), 28 141 apartinând Bisericii de rit vechi (0,1%), 21 221 evanghelici presbiterieni (0,1%), 56 329 apartinând altor confesiuni (0,2%), 34 645 atei (0,15%).

Limba oficială

Limba română, limbă maternă pentru aproximativ 90% din populatia tării. Minoritătile etnice sunt libere să-si utilizeze propriile limbi materne în scoli, administratie, sistemul juridic, presă, cultură etc. Limba maghiară este vorbită de cea mai numeroasă minoritate etnică, iar limba germană de minoritatea germană (sasi si svabi). Principalele limbi străine care circulă în prezent în România sunt engleza, franceza si germana. De la mijlocul secolului al XIX-lea până în cea de-a saptea decadă a secolului al XX-lea, limba franceză a reprezentat principala limbă străină utilizată, fiind urmată, la mare distantă, de limba germană.

Drapelul national

(Raportul dimensiunilor este de 5/3). Trei benzi verticale (de la hampă) având culorile albastru, galben si rosu. După decembrie 1989, a fost exclusă stema tării până atunci prezentă în centrul galben al drapelului. Tricolorul a devenit drapel national în timpul Revolutiei de la 1848, în tara Românească.

Ziua natională

În 1990, 1 decembrie a fost proclamată ziua natională. Aceasta reprezintă aniversarea Marii Unirii de la Alba Iulia, din 1918, când s-a votat unirea Transilvaniei cu România, moment care marchează unirea tuturor românilor într-un singur stat si realizarea unitătii statului-natiune român.

Forma de guvernământ

Conform Constitutiei din 1991, România este o republică parlamentară. Puterea legislativă o are Parlamentul bicameral, format din Camera Deputatilor si Senat, ales prin vot universal pe o perioadă de patru ani. Puterea executivă este exercitată de Guvern, condus de un prim ministru numit de Presedintele tării si supus Parlamentului prin jurământ si în fata căruia răspunde. Presedintele, ales prin vot universal, poate detine cel mult două mandate de patru ani, este comandantul suprem al fortelor armate. Actualul conducător al tării, Ion Iliescu (n. 3 martie 1930), a fost ales Presedinte al României pe 10 decembrie 2000.

Împărtirea administrativă

Conform articolului 3 din Constitutie, teritoriul României are o organizare administrativă pe comune, orase si judete.

Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul sau mai multe sate si este condusă de un consiliu local si un primar ales. România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.

Orasul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local si un primar ales. Orasele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de orase, dintre care 82 sunt municipii.

Judetul este unitatea administrativă condusă de un consiliu judetean si un prefect. Consiliul judetean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale si orăsenesti, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importantă la nivel judetean. Guvernul numeste un prefect în fiecare judet pentru a fi reprezentantul său local. România are 41 de judete plus municipiul-capitală Bucuresti, care are un statut similar cu acela de judet. Un judet are, în medie, o suprafată de 5 800 m.p. si o populatie de 500 000 de locuitori.

Capitala

Bucuresti este cel mai important si cel mai populat oras al României, fiind centrul politic, administrativ, economic, financiar-bancar, educativ, stiintific si cultural al tării. Este situat în S-SE României, la o altitudine de 60-90 de metri, pe malurile râurilor Dâmbovita si Colentina, la 44º25󈧶” latitudine nord si 26º06󈧶” longitudine est, aproximativ la aceeasi longitudine ca si Helsinki si Johannesburg. Orasul se întinde pe o suprafată de 228 kmp. si are 2 016 000 de locuitori (reprezentând 9% din totalul populatiei tării si 15% din populatia urbană), fiind al treilea oras ca număr de locuitori din regiune, după Atena si Istanbul. Orasul Bucuresti a fost prima oară mentionat în 1459, ca cetate de scaun a tării Românesti sub domnia lui Vlad tepes, desi asezarea datează încă din secolul al XIV-lea. Între secolele XVII-XIX, Bucuresti a fost capitala tării Românesti, iar în 1862 a devenit capitala României. Populatia sa a crescut de la 120000 (în 1859) la 639000 (în 1930) si la 1452000 în 1966. Prima institutie de învătământ superior a fost inaugurată aici în 1694 (Colegiul Sf. Sava); Universitatea datează din 1864. În prezent în capitală există 21 de institutii de învătământ superior, cu peste 100000 de studenti. Bucurestiul găzduieste Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române (fondată în 1925), Academia Română (fondată în 1867), două biblioteci nationale, 40 de muzee, 230 de biserici, o operă, un teatru de operetă, două orchestre simfonice si 20 de teatre. Măsurând 265000 m.p. de spatiu interior, Palatul Parlamentului, construit înainte de 1989, este a doua clădire în lume ca mărime, după Pentagonul din Washington (care are o suprafată de 604 000 m.p.). Metroul subteran, inaugurat în 1979 (în prezent însumând 60 km de sină) a adus România printre cele 27 de tări din lume care oferă un astfel de mijloc de transport urban.

Orase

Din 263 de orase, 25 au peste 100 000 de locuitori. Opt dintre ele au mai mult de 300 000 de locuitori, printre care capitala Bucuresti (peste 2 000 000), Iasi (350 000), Constanta (327 000), Brasov (316 000) si Craiova (314 000).

Aeroporturi

Principalul aeroport al tării este Aeroportul International Bucuresti-Otopeni (inaugurat în 1970), la 18 km de centrul Bucurestiului, si a preluat traficul international de la mai vechiul aeroport civil al orasului, Bucuresti-Băneasa. Mai există aeroporturi în alte 15 orase: Constanta - Aeroportul Mihail Kogălniceanu, Timisoara, Arad, Sibiu, Suceava (si pentru trafic international), Bacău, Baia Mare, Caransebes, Cluj-Napoca, Craiova, Iasi, Oradea, Satu Mare, Târgu Mures, Tulcea.

Porturi

Constanta (asezată pe locul coloniei antice grecesti Tomis, fondată în secolul al VI-lea î.H.) este cel mai mare port al României la Marea Neagră, în care anual traficul depăseste 80 de milioane de tone si în care intră vase depăsind 150 000 dwt. Alte porturi la Marea Neagră sunt Mangalia (fosta colonie antică grecească Callatis, fondată în secolul al VI-lea î.H.) si Sulina (fostă citadelă bizantină si apoi genoveză, care a prosperat între secolele X-XIV). Principalele porturi de pe Dunăre, functionale din antichitatea romană, sunt Orsova, Drobeta-Turnu Severin, Turnu Măgurele, Giurgiu, Oltenita, Călărasi, Cernavodă. Trei porturi - Brăila, Galati si Tulcea - sunt deopotrivă porturi fluviale si maritime, apte să primească vase maritime până la 7 500 dwt si cu 7,0 m pescaj.

Moneda natională

Moneda natională oficială în România este (din 1867) leul (leul românesc). Numele (omonim cu denumirea animalului leu ) vine de la Löwentaler (care avea figura unui leu pe revers), monedă de argint pusă în circulatie în Olanda începând cu secolul al XVI-lea, după care a devenit monedă de evaluare. Subdiviziunea leu-ului este ban-ul, 1 leu = 100 de bani. Începând cu 1991, inflatia a scos practic din uz această subdiviziune a leului. Convertibilitatea internă a leului a fost introdusă în noiembrie 1991. Rata de schimb pentru leu este variabilă. Actuala liberalizare monetară a intrat în vigoare din februarie 1998. Orice cetătean român este liber să efectueze tranzactii valutare pentru orice sume de bani. Există monede de 500, 1000 si 5000 de lei si bancnote de 1 000, 2 000, 5 000, 10 000, 50 000, 100 000 si 500 000 de lei.

10 februarie 2003:

1 dolar U.S.A.= 32926 lei;
1 liră sterlină = 53844 lei,
100 yeni japonezi = 27344 lei;
1 Euro = 35626 lei

Sărbători legale

1 si 2 ianuarie (Anul Nou), lunea de Pasti, 1 mai, 1 decembrie - ziua natională, si 25 si 26 decembrie (Crăciunul).

Ora oficială

Ora Est Europeană (GMT + 2 ore). Din 1979, fusul orar de vară (GMT + 3 ore) se aplică începând cu ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie. România are acelasi fus orar ca si Republica Moldova, Finlanda, Grecia, Israel, Egipt si Republica Sud Africană.

Justitia

După venirea la putere, regimul comunist a întrerupt brusc traditia de peste un secol a sistemului judiciar românesc si l-a impus pe cel sovietic. Separarea puterilor în stat a fost practic eliminată, iar luarea deciziilor a devenit prerogativa absolută a factorului politic reprezentat de un unic partid. După 1989, în conditiile dificile ale tranzitiei (marcată de cresterea coruptiei si a criminalitătii), justitia a fost adaptată standardelor si structurilor europene generale. În 1997, numărul proceselor s-a ridicat la 1 321 822, dintre care 280 760 au fost procese penale si 1 041 062 procese civile. Numărul persoanelor, care au primit sentinta finală, s-a ridicat la 11 926, iar 10% dintre acestia au fost minori. Numărul persoanelor a căror sentintă finală a fost condamnarea în închisori si scoli de corectie a fost de 26 714 (dintre care 96% au fost condamnati-bărbati). S-au judecat în tribunal 514 307 de disputele civile. Numărul judecătorilor se ridică la 3 130.

Sănătatea

În primii ani ai regimului comunist, sistemul de asigurări sociale a fost preluat de către Stat, cabinetele medicale particulare au fost închise, iar serviciile de ocrotire a sănătătii au devenit gratuite pentru întreaga populatie. După 1990, sistemele de asigurare socială si de îngrijire a sănătătii au fost restructurate, proces lent si anevoios. În 1999, noul sistem de asigurări medicale s-a generalizat. Sectorul privat s-a extins, si continuă să o facă, într-un ritm greoi. La 1 ianuarie 1998 cuprindea 16% dintre policlinici, 85% dintre farmacii si două spitale din cele 418 existente. Existau circa 3 630 de cabinete medicale particulare si 3 030 cabinete stomatologice, 2 839 farmacii, cât si 231 de laboratoare medicale particulare. Structura institutiilor publice de asistentă medicală la 1 ianuarie 1998 era următoarea: spitale (416, cu o capacitate de 166 000 de paturi), policlinici (507), centre de sănătate (5 835) si 550 de farmacii. Existau 7,4 paturi de spital la o mie de locuitori. Numărul personalului medical din sectorul public, la aceeasi dată, se ridica la 40 300 de medici (respectiv 1 medic la 558 de locuitori); existau 5 300 de stomatologi si 1 690 de chimisti. Numărul asistentelor medicale era de 116 000, iar numărul personalului auxiliar era de 59 000 de persoane. Dacă în perioada regimului comunist dependenta de droguri nu a reprezentat o problemă, în ultimii ani România nu a rămas doar un teritoriu de tranzit pentru traficul de droguri către Europa Centrală si de Vest, primele victime ale dependentei de droguri apărând în rândul tinerilor. Între 1985 si 1998, în România existau 5 503 cazuri confirmate de SIDA (dintre care aproximativ 5 000 erau copii apartinând în procent de 99% generatiilor născute între 1987-1990). Până acum au murit 2 099 persoane infectate cu virusul HIV.

Mass Media

După decembrie 1989 s-a produs o adevărată explozie a informatiei, fenomen care nu s-a regăsit în nici un alt sector al societătii românesti. Tranzitia de la hipercentralizare, de la controlul absolut al Partidului Comunist, de la cenzura dură a informatiilor la libertate absolută s-a produs în doar câteva săptămâni. Cele câteva cotidiane centrale publicate în ultima decadă a regimului comunist numărau patru sau sase pagini fiecare (aproape că nu existau ziare locale). Televiziunea natională, care initial a avut pe cele două canale ale sale un spatiu de emisie de 20-24 de ore de zi, si-a redus programele păstrând un singur canal cu numai 2 ore pe zi de transmisie (între orele 20.00 si 22.00). Activitatea editorială s-a diminuat dramatic, astfel încât în 1989 au apărut numai 1900 de titluri.

Explozia după 1990 s-a materializat într-o crestere exponentială a numărului publicatiilor, cotidianelor si al periodicelor, deopotrivă în capitală si în alte orase, editurilor, posturilor de radio si de televiziune, al agentiilor de stiri, toate acestea fiind proprietăti private. Doar agentia natională de stiri ROMPRES (fondată în 1949), Radiodifuziunea Română (f. 1928) si Televiziunea Română (f. 1957) si câteva alte institutii au rămas în sectorul public. Principalele cotidiane deseori au depăsit, în 1990, tiraje de 1 milion de exemplare pe zi, dar în prezent acestea au tiraje cuprinse între 100000 si 200000. Fată de cele 24 de edituri de stat existente în 1989, acum există peste 3000 de edituri particulare.

Posturile de radio si televiziune, presa scrisă si editurile se află acum într-o competitie reală. În prezent, peste 90% din institutiile media sunt proprietate particulară. În afară de agentia natională de stiri ROMPRES, există si alte agentii particulare, precum Mediafax, AR Press si AM Press. Postul National de Televiziune - care în ultimii câtiva ani si-a extins spatiul de emisie cu o treime, în prezent având mai bine de 13000 de ore de transmisie pe an - are trei canale: TV Romania1 (http://www.tvr.ro), TVR2 si TVR International, cu studiouri locale în Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara. Cele mai cunoscute posturi de televiziune sunt PRO TV (http://www.protv.ro) si Antena 1 (http://www.antena1.ro), urmate de Prima TV, Tele 7abc, etc., iar acestea difuzează 56 de programe nationale.
Radiodifuziunea Română (care are trei posturi nationale si transmite în 17 limbi străine pentru ascultătorii săi de peste garnită) si-a extins programele de transmisie de la 60000 la peste 80000 de ore pe an. Nu este mai putin adevărat că aceasta are de înfruntat competitia dură a celor 140 de posturi de radio particulare, dintre care cele mai bine cotate sunt Radio Contact (http://www.radiocontact.ro), Pro FM (http://www.profm.ro), Romantic, Delta, Uniplus, Total, Fun, Europa FM, Mix FM, Activ FM Radio 21, Delta etc. Sunt înregistrate 4,2 milioane de abonamente radio si 4,1 milioane de abonamente TV. În ceea ce priveste televiziunea prin cablu, România detine primul loc în Europa prin numărul abonatilor (2,8 milioane).

Principalele cotidiane nationale, în functie de numărul cititorilor, sunt Adevarul, Romania Libera, Evenimentul Zilei, Jurnalul National, Curentul, Ziua, National, Curierul National, Cronica Romana, etc. Există de asemenea si cotidiane în engleză si franceză, cum ar fi Nine O'Clock si Bucarest Matin, si o serie de săptămânale, ca Romanian Economic Observer, România Liberă (în limba engleză), Romanian Business Journal, The Business Review si reviste lunare Curierul Românesc (destinat românilor din afara granitelor).
În ultimii 2-3 ani, presa scrisă s-a extins si în alte orase ale României, atât în ceea ce priveste numărul de cititori cât si în influenta pe care o au. De asemenea, revistele ilustrate săptămânale sau lunare s-au înmultit în detrimentul revistelor de cultură sau de stiintă (totusi mai există săptămânale, precum România literară, cu o traditie de 30 de ani, sau revistele 22 si Dilema, care au apărut după Revolutie si au reusit să-si păstreze cititorii fideli).
În prezent sunt editate circa 1 550 de ziare si de publicatii, dintre care 100 sunt cotidiane si 170 sunt publicatii în limba minoritătilor etnice, în special în maghiară si în germană. Anual, editurile lansează circa 7 000 de titluri pe piată, având un tiraj total de aproape 20 de milioane de copii.

copyright ©2003 The Romanian Embassy in Canada. All rights reserved.